1. [DEX '09] DISOCIERE, disocieri, s. f. Acțiunea de a (se) disocia și rezultatul ei; disociație. [Pr.: -ci-e-] – V. disocia.
2. [MDA2] disociere sf [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / P: ~ci-e~ / V: (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: disocia] 1 (Chm) Disociație (1). 2 (Flz) Rupere a unității și a echilibrului dintre al doilea și primul sistem de semnalizare, pe de o parte, și primul sistem și activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. 3 (Fig) Despărțire în părți componente.
3. [DLRLC] DISOCIERE, disocieri, s. f. Acțiunea de a (se) disocia și rezultatul ei; disociație. 1. (Chim.) Descompunerea moleculelor în atomi sau în grupuri de atomi. Disocierea unei sări de amoniu. 2. (Cu sens abstract) Despărțire în părți componente. – Pronunțat: -ci-e-.
4. [DN] DISOCIERE s.f. Acțiunea de a disocia și rezultatul ei; disociație. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din moleculă. ♦ (Fiziol.) Rupere a unității și echilibrului dintre al doilea și primul sistem de semnalizare, pe de o parte, și primul sistem și activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. [Pron. -ci-e-. / < disocia].
5. [DEX '09] DISOCIA, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. ◊ Refl. Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [Pr.: -ci-a] – Din fr. dissocier, lat. dissociare.
6. [MDA2] dezasocia2 v vz disocia
7. [MDA2] disocia [At: LM / P: ~ci-a / V: (rar) dezas~ / Pzi: ~iez / E: fr dissocier, lat dissociare] 1 vr (Chm; d. molecule) A se scinda în mod reversibil în molecule mai simple sau în ioni 2 vr (Chm; d. molecule) A se descompune temporar și reversibil dintr-o combinație. 3-4 vtr (Fig; c.i. noțiuni, probleme, idei etc.) A (se) delimita.
8. [MDA2] disociare sf vz disociere
9. [CADE] * DISOCIA (-ciez) vb. tr. și refl. 🔬 A (se) descompune în elementele din care e compus: ~ apa [fr.].
10. [DLRLC] DISOCIA, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. V. dezagrega. ◊ Refl. Acidul acetic se disociază în ioni la dizolvarea în apă. 2. (Complementul indică un abstract) A despărți, a separa. – Pronunțat: -ci-a.
11. [DN] DISOCIA vb. I. tr. A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. ♦ (Fig.) A despărți, a separa. [Pron. -ci-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dissocier, cf. lat. dissociare].
12. [MDN '00] DISOCIA vb. I. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar. II. tr. a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.). (< fr. dissocier, lat. dissociare)
13. [Scriban] * disociéz v. tr. (lat. dissociare. V. asociez). Separ elementele asociate: platina disociază aburu de apă. Scot o persoană dintr’o asociațiune. V. refl. Ies dintr’o asociațiune. – Și dezasociez.
14. [DOOM 3] disociere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. disocierii; pl. disocieri
15. [DOOM 2] disociere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. disocierii; pl. disocieri
16. [DOOM 3] disocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. disociez (desp. -ci-ez), 3 disociază, 1 pl. disociem; conj. prez. 1 sg. să disociez, 3 să disocieze; ger. disociind (desp. -ci-ind)
17. [DOOM 2] disocia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 disociază, 1 pl. disociem (-ci-em); conj. prez. 3 să disocieze; ger. disociind (-ci-ind)
18. [MDO] disocia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. disociază, 1 pl. disociem, ger. disociind)
19. [IVO-III] disociez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -ciind ger., -ciere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL