1. [DEX '09] DISIMILARE, disimilări, s. f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilație. – V. disimila.
2. [MDA2] disimilare sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 363 / Pl: ~lări / E: disimila] 1-2 (Fon) Disimilație (1-2). 3 Proces biochimic care constă în descompunerea substanțelor organice cu eliberare de energie.
3. [DLRLC] DISIMILARE, disimilări, s. f. (Lingv.) Faptul de a se disimila.
4. [DN] DISIMILARE s.f. Acțiunea de a disimila; disimilație. [< disimila].
5. [DEX '09] DISIMILA, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.
6. [MDA2] disimila vtr [At: GRAUR, I. L. 62 / Pzi: 3 ~lează / E: fr dissimiler] (Fon) 1-2 A (se) modifica din cauza influenței unui sunet identic sau asemănător. 3-4 A dispărea sau a face să dispară din cauza influenței unui alt sunet identic sau asemănător.
7. [CADE] * DISIMILA (-ilez) vb. tr. și refl. 📖 1 A (~și) schimba în alt sunet unul din două sunete identice sau de același fel care se află într’un cuvînt: în cuvîntul „tulbure”, din „turbure”, primul „r” s’a disimilat în „l” ¶ 2 A dispărea dintr’un cuvînt vorb. de unul din două sunete identice: în forma „fereastă”, din „fereastră”, al doilea „r” s’a disimilat ¶ ¶ C. ASIMILA [fr.].
8. [DLRLC] DISIMILA, disimilez, vb. I. Refl. (Lingv.; despre sunetele vorbirii; în opoziție cu asimila) A se modifica căpătînd un aspect deosebit sau a dispărea sub influența altui sunet, identic sau asemănător.
9. [DN] DISIMILA vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].
10. [MDN '00] DISIMILA vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler)
11. [Scriban] * disimilațiúne f. (d. dismilez). Acțiunea de a disimila. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
12. [Scriban] * disimiléz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu maĭ semene precum: tulbure îld. turbure(ca să nu fie doĭ r în acelașĭ cuvînt). Chim. Prefac substanțele animale orĭ vegetale în substanțe brute cu compozițiune chimică maĭ simplă. – Și dezasimilez. V. dessemăn.
13. [DOOM 3] disimilare (modificare a unui sunet) s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări
14. [DOOM 2] disimilare (modificare a unui sunet) s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări
15. [DOOM 3] disimila (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimilează, imperf. 3 pl. se disimilau; conj. prez. 3 să se disimileze; ger. disimilându-se
16. [DOOM 2] !disimila (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimilează
17. [DTL] DISIMILARE s. f. (< disimila < fr. dissimiler): v. disimilație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL