1. [CADE] * DISGRAȚIE sf. 1 Pierderea favorului, bunelor grații ale unei persoane influente; a cădea în ~, a fi oropsit ¶ 2 Lipsă de grație [fr. disgrâce].
2. [Șăineanu, ed. VI] disgrație f. 1. pierderea bunelor grații ale unui om puternic: a cădea în disgrație; 2. lipsă de grație în purtare, vorbire.
3. [IVO-III] disgrație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL