1. [DEX '09] DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.
2. [DEX '09] DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.
3. [MDA2] deșărtare sf vz deșertare
4. [MDA2] deșertare sf [At: (a. 1644) GCR I, 112/20 / V: (reg) deșăr~, deșir~, disărțare, diș~ / Pl: ~tări / E: deșerta1] 1 Scoatere totală sau parțială a conținutului dintr-un recipient, sac etc. (de obicei prin răsturnare) Si: (pop) deșertat1 (1), golire. 2 (Tip) Scoatere a rândurilor culese din culegar, transportându-le pe galion. 3 Răsturnare a unui lichid sau a unor materii granulare, pulverulente dintr-un recipient, dintr-un sac etc. Si: (pop) deșertat1 (2). 4 Trecere a unui lichid sau a unor materii granulare dintr-un recipient în altul Si: (pop) deșertat1 (3). 5 Înghițire (până la ultima picătură) a conținutului lichid al unui vas Si: (pop) deșertat1 (4). 6 (Îvr) Descărcare a unei arme de foc Si: (pop) deșertat1 (5). 7 (Înv) Evacuare a unei așezări omenești. 8-9 (Înv) Deșertăciune (2, 4).
5. [MDA2] deșirtare sf vz deșertare
6. [MDA2] diserta vi [At: FM (1847), 31/16 / V: (rar) des~[1], dize~ / Pzi: ~tez / E: fr disserter, lat dissertare] 1 A vorbi despre un subiect dat. 2 A ține o disertație (3).
7. [MDA2] dișărtare sf vz deșertare
8. [MDA2] dișertare sf vz deșertare
9. [MDA2] dizerta v vz diserta
10. [CADE] * DISERTA (-tez) vb. intr. A cerceta cu de-amănuntul o chestiune, vorbind sau scriind asupra ei [fr.].
11. [DLRLC] DEȘERTARE, deșertări, s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, (învechit) evacuare a populației. (Cu pronunțare regională) A făcut atîta deșărtare a provinciilor sale. BĂLCESCU, O. I 24.
12. [DLRLC] DISERTA, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A vorbi despre un subiect dat (în învățămînt), a ține o disertație.
13. [DN] DISERTA vb. I. tr. (Rar) A ține o disertație. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].
14. [DN] DIZERTA vb. I. v. diserta.
15. [MDN '00] DISERTA vb. tr. a ține o disertație. (< fr. disserter, lat. dissertare)
16. [Șăineanu, ed. VI] deșertare f. acțiunea de a deșerta: golire, evacuare.
17. [Șăineanu, ed. VI] disertà v. a face o disertațiune.
18. [Scriban] * disertéz v. tr. (lat. dis-sertare, d. dissérere, -sertum, a vorbi, a trata. V. aserțiune). Țin o disertațiune, tratez o chestiune științifică vorbind.
19. [DOOM 3] deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări
20. [DOOM 3] !diserta (a ~)/dizerta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. disertez/dizertez, 3 disertează/dizertează; conj. prez. 1 sg. să disertez/să dizertez, 3 să diserteze/să dizerteze
21. [DOOM 3] dizerta (a ~) v. diserta (a ~)
22. [DOOM 2] deșertare (pop.) s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări
23. [DOOM 2] diserta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 disertează
24. [D.Religios] deșertare, deșertări s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, părăsire. ♦ (Sens biblic) Dogmă fundamentală a credinței creștine, prin care se explică întruparea Fiului lui Dumnezeu (Filip. 2, 6-7); chenoză. – Din deșerta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL