1. [MDA2] disecat, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~ați, ~e / E: diseca] 1 Care este tăiat prin disecție (1). 2 (Fig) Care este analizat minuțios.
2. [DEX '09] DISECA, disec, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.
3. [MDA2] diseca vt [At: HELIADE, O. II, 411 / V: (înv) des~ / Pzi: disec, (înv) ~echez, ~eacă / E: fr disséquer, lat dissecare] 1 (C.i. cadavre, plante, părți ale unui organism) A tăia în mod sistematic în vederea studierii structurii în toate amănuntele. 2 (Fig) A analiza ceva atent, minuțios, pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.
4. [CADE] * DISECA (-sec) vb. tr. 1 🫀 A spinteca, a tăia un cadavru sau numai o parte dintr’însul spre a-i studia organele, spre a determina cauza morții, etc. ¶ 2 🌿 A tăia părțile unei plante spre a studia structura ei; Ⓕ: cruzimea cu care-și diseacă inima și-și dă în vileag toate durerile intime (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ A corecta o lucrare, o scriere în cele mai mici amănunte ale ei [fr. disséquer].
5. [DLRLC] DISECA, disec, vb. I. Tranz. (Anat.) A separa în mod sistematic, prin tăiere, diferite părți ale unui organism animal sau vegetal, spre a le studia în toate amănuntele. ♦ Fig. A analiza în mod minuțios, a scoate în evidență însușiri sau aspecte ascunse, necunoscute. [Spectatorii] disecară pe interpreți amănunțit, sărind însă cu toții pe Nadina și pe Brumaru. REBREANU, R. I 266.
6. [DN] DISECA vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. disec, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].
7. [MDN '00] DISECA vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)
8. [Șăineanu, ed. VI] disecà v. 1. a tăia un cadavru spre a-i studia organele; 2. fig. a cerceta cu luare aminte: a diseca o carte.
9. [Scriban] * diséc, a -á v. tr. (fr. dissequer, lat. dis-seco, -secáre, -sectum, taĭ, desfac tăind. – Disec, diseacă și disecă). Fac anatomia unuĭ animal, uneĭ plante. Fig. Cercetez atent: a diseca o carte.
10. [DOOM 3] diseca (a ~) (a efectua o disecție; a analiza) vb., ind. prez. 1 sg. disec, 2 sg. diseci, 3 disecă; conj. prez. 1 sg. să disec, 3 să disece
11. [DOOM 2] diseca (a ~) (a efectua o disecție) vb., ind. prez. 3 disecă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL