1. [DEX '09] DISCULPA, disculp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.
2. [MDA2] disculpa [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / Pzi: disculp, (rar) ~pez / E: fr disculper] 1-2 vtr (Liv) A (se) dezvinovăți. 3 vt (Jur) A decide că un acuzat nu e vinovat (și a-l scoate din cauză).
3. [CADE] * DISCULPA (-culp) vb. tr. și refl. ⚖️ A (se) desvinovăți, a arăta că nu e vinovat, că n’a făcut greșala ce i se impută [fr.].
4. [DLRLC] DISCULPA, disculp, vb. I. Refl. A se dezvinovăți, a se scoate din culpă. ◊ Tranz. (Rar) Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321.
5. [DN] DISCULPA vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. disculp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].
6. [MDN '00] DISCULPA vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper)
7. [Șăineanu, ed. VI] disculpà v. 1. a justifica pe un acuzat; 2. a se justifica de o acuzare.
8. [MDA2] desculpa v vz disculpa
9. [MDA2] disculpă sf [At: CĂLINESCU, I. 392 / Pl: ~pe / E: it discolpa] (Itm; rar) 1 Dezvinovățire. 2 Nevinovăție.
10. [DN] DISCULPĂ s.f. (Italienism) Dezvinovățire; lipsă de vină. [< it. discolpa].
11. [MDN '00] DISCULPĂ s. f. dezvinovățire. (< it. discolpa)
12. [Scriban] * discúlp, a -á v. tr. (fr. disculper, it. discolpare. V. culpă). Justific, dezvinovățesc, scot din culpă.
13. [DOOM 3] disculpa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. disculp, 3 disculpă; conj. prez. 1 sg. să disculp, 3 să disculpe
14. [DOOM 2] disculpa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 disculpă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL