1. [DEX '09] DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.
2. [MDA2] discredita vtr [At: ASACHI, E. D. 23/12 / V: (înv) des~, dec~[1] / Pzi: ~tez / E: fr discréditer] (D. oameni) 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație etc. Si: a (se) compromite.
3. [CADE] * DISCREDITA (-itez) I. vb. tr. A face să cadă în discredit, a defăima: întrebuințează toate mijloacele pentru a-l ~ în ochii poporului (l.-GH.). II. vb. refl. A-și pierde creditul, trecerea [fr.]
4. [DLRLC] DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, o organizație, o concepție etc.) A face să-și piardă creditul, încrederea altora, considerația, a strica reputația. V. compromite, defăima. Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. ◊ Refl. S-a discreditat printr-o acțiune nejustă.
5. [DN] DISCREDITA vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].
6. [MDN '00] DISCREDITA vb. tr., refl. a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< fr. discréditer)
7. [Șăineanu, ed. VI] discredità v. 1. a face să cază în discredit; 2. a pierde creditul.
8. [MDA2] descredita v vz discredita
9. [Scriban] * discreditéz v. tr. (fr. discréditer. V. a-creditez). Fac să cadă în discret, compromit, îm perd creditu: omu politic se poate discredita ca și negustoru.
10. [DOOM 3] discredita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. discreditez, 3 discreditează; conj. prez. 1 sg. să discreditez, 3 să discrediteze
11. [DOOM 2] discredita (a ~) vb., ind. prez. 3 discreditează
12. [MDO] discredita
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL