1. [MDA2] discolipsi [At: (a. 1792) GÁLDI, M. PHAN. 173 / V: ~lefsi, ~lepsi, ~lesi, ~levsi, ~ifsi, ~isi / Pzi: ~sesc / E: ngr δύσκολεύω] (Grî) 1 vt (C.i. oameni) A lipsi de ceva. 2 vr (D. oameni) A se opune. 3 vt A face dificultăți cuiva Si: a încurca, a stânjeni. 4 vr (D. oameni) A avea greutăți, dificultăți. 5 vr A fi încurcat, stânjenit.
2. [MDA2] discolefsi v vz discolipsi
3. [MDA2] discolepsi v vz discolipsi
4. [MDA2] discolevsi v vz discolipsi
5. [MDA2] discolifsi v vz discolipsi
6. [MDA2] discolisi v vz discolipsi
7. [DER] discolefsi (-sesc, -it), vb. – A pune piedici, a împiedica. Ngr. δυσϰολεύεσθαι (Tiktin; Gáldi 173). Sec. XVIII, înv. – Der. discolie, s. f. (dificultate, impediment), din ngr. δυσϰολία.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL