1. [DEX '09] DISCERNERE s. f. Acțiunea de a discerne. – V. discerne.
2. [MDA2] discernere sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~ri / E: discerne] 1 Distingere a lucrurilor unele de altele. 2 Judecare limpede, pătrunzătoare.
3. [DN] DISCERNERE s.f. Acțiunea de a discerne și rezultatul ei. [< discerne].
4. [DEX '09] DISCERNE, discern, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.
5. [MDA2] discerna v vz discerne
6. [MDA2] discerne [At: SĂULESCU, GRAM. ROM. I, 2/28 / V: (rar) ~na / Pzi: discern / E: fr discerner, lat discernere] 1 A distinge lucrurile unele de altele. 2 A judeca limpede, pătrunzător.
7. [CADE] * DISCERNE (-cern) vb. tr. 1 A deosebi (prin alegere) un lucru de altul, a alege, a distinge ¶ 2 A vedea limpede, a judeca bine [fr.].
8. [DLRLC] DISCERNE, discern, vb. III. Tranz. (Fără forme la timpurile trecute) A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere, cu precizie. Credeam... că pot discerne unde e meritul. CAMIL PETRESCU, T. II 309.
9. [DN] DISCERNE vb. III. tr. A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discern. / < fr. discerner, it., lat. discernere].
10. [MDN '00] DISCERNE vb. tr. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< fr. discerner, lat. discernere)
11. [Șăineanu, ed. VI] discerne v. a vedea limpede, a distinge.
12. [Scriban] * discérn, -út, a -cérne v. tr. (lat. discérnere. – Să discearnă. V. cern). Disting, văd bine, recunosc (propriŭ și maĭ mult fig.): a discerne amicu de lingușitor.
13. [DOOM 3] discerne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discern, 3 sg. discerne; conj. prez. 1 sg. să discern, 3 să discearnă; ger. discernând; part. discernut
14. [DOOM 2] discerne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discern, 1 pl. discernem; conj. prez. 3 să discearnă; part. discernut
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL