1. [DEX '09] DÂRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja.
2. [MDA2] dârstă sf [At: (a. 1441) IORGA, S. D. V, 197 / V: (înv) dâr~, der~, (reg) ~să, drâs~ / Pl: ~te / E: cf: bg дръстя] 1-2 (Îrg) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. (de către vâltoarea apei sau) cu ajutorul unor ciocane de lemn Si: vâltoare. 3 (Olt; îe) A da pe cineva la ~ A pune pe cineva la muncă. 4 (Îae) A observa atent activitatea cuiva. 5 (Îe) A se da la ~ A se obișnui cu munca grea. 6 (Mol) Loc bătătorit.
3. [DEX '98] DÂRSTĂ, dârste, s. f. Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja.
4. [Șăineanu, ed. VI] dârstă f. Tr. piuă. [Bulg. DRĂȘTĂ].
5. [MDA2] dărstă sf vz dârstă
6. [MDA2] dârsă sf vz dârstă
7. [MDA2] derstă sf vz dârstă
8. [MDA2] drâstă sf vz dârstă
9. [CADE] DÎRSTĂ, DRÎSTĂ (pl. -te) sf. Un fel de piuă de bătut dimiile, sumanii, etc.: în lungul apei, herăstrae, mori, pive și dîrste zorite (VLAH.); numai drîstele și pivele toacă pe pîrău (VLAH.) [bg. drăstĕlo].
10. [CADE] DRÎSTĂ 👉 DÎRSTĂ.
11. [DLRLC] DÎRSTĂ, dîrste, s. f. Piuă rudimentară fixată la o apă curgătoare, în care se bat dimia, abaua, postavul etc., cu ajutorul unor ciocane de lemn. [S-a dat] mențiune onorabilă... pentru herestrăul în miniatură... și dîrsta ce lucrau la grădină. I. IONESCU, P. 555. – Variantă: drîstă s. f.
12. [DLRLC] DRÎSTĂ s. f. v. dîrstă.
13. [Șăineanu, ed. VI] Dârstele f. pl, colonie ținând de Brașov cu stabilimente industriale.
14. [Scriban] dîrstă f., pl. e (bg. drŭsta și drŭstelo [de unde și alb. dărstilĭa, și tră-], d. vsl. drati, ca și rom. dîră. Bern 1, 256). Vest. Piŭă, ștează, moară de bătut postavu. – Și drîstă (Bc.).
15. [Scriban] drîstă V. dîrstă.
16. [Scriban] píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s’a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și’n pl. pive, v s’a desvoltat ca și’n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede’n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într’un butuc orĭ într’o peatră ca să înțepeneștĭ în ĭa o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa’n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177).
17. [DOOM 3] dârstă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. dârstei; pl. dârste
18. [DOOM 2] dârstă (pop.) s. f., g.-d. art. dârstei; pl. dârste
19. [IVO-III] dârstă, -te.
20. [DER] dîrstă (dîrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (< sl. gore – ščina), boștină, ploștină, etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL