1. [DEX '09] DIRIGUITOR, -OARE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. [Pr.: -gu-i-] – Dirigui + suf. -tor.
2. [MDA2] diriguitor, ~oare smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 100 / Pl: ~i, ~oare / E: dirigui + -tor] 1-2 (Persoană) care îndrumă o activitate.
3. [CADE] * DIRIGUITOR sm. Care dirijează, care conduce, conducător: intelectualii sînt... inspiratorii, ~ii opiniei publice (CAR.) [dirigui].
4. [DLRLC] DIRIGUITOR, -OARE, diriguitori, -oare, adj. Care conduce, călăuzește, dirijează; conducător. În Eminescu nu vorbea interesul vreunei clase diriguitoare, ci al claselor mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 180. În privegherea diriguitoare... nu rareori se întîmpla ca măruntul meu călugăr să-și tragă iute mîna de pe un hrib ce nu stătea tocmai cuminte pe jăratec. HOGAȘ, M. N. 117. ◊ (Substantivat) Combătînd pe dușmanii ideologici din afara Partidului comunist și deviațiile de la linia justă bolșevică dinăuntrul lui, revista noastră [«Lupta de clasă»] va căuta să devină diriguitorul ideologic al proletariatului din Romînia [1926]. DOC. PART. 71. – Pronunțat: -gu-i-.
5. [DN] DIRIGUITOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care conduce, dirijează; conducător. [< dirigui + -tor].
6. [DOOM 3] !diriguitor (înv.) (desp. -gu-i-) adj. m., s. m., pl. diriguitori; adj. f., s. f. sg. și pl. diriguitoare
7. [DOOM 2] diriguitor (înv.) (-gu-i-) adj. m., pl. diriguitori; f. sg. și pl. diriguitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL