1. [MDA2] diriguire sf [At: LUC., II, 176 / Pl: ~uri / E: dirigui] (Îvr) Dirijare (2).
2. [DEX '09] DIRIGUI, diriguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A conduce, a dirija. – Din lat. dirigere (după cârmui).
3. [MDA2] dirigui vt [At: ASACHI, I, 240/31 / Pzi: ~esc / E: lat dirigere] (Înv) 1 A manevra cârma unei ambarcațiuni pentru a stabili direcția de mers. 2 A dirija (2). 3-4 A dirija (4-5).
4. [CADE] * DIRIGUI 👉 DIRIJA.
5. [DLRLC] DIRIGUI, diriguiesc, vb. IV. Tranz. A da directive, dispoziții; a conduce, a dirija. Cuconu Ioniță își sorbea cafeaua... pe scara de sus a cerdacului, diriguind, pentru ziua întreagă, rostul gospodăriei sale. HOGAȘ, DR. II 93.
6. [DN] DIRIGUI vb. IV. tr. A conduce, a dirija. [P.i. -iesc, dirigui. / cf. lat., it. dirigere].
7. [DOOM 3] dirigui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. diriguiesc, 3 sg. diriguiește, imperf. 1 diriguiam; conj. prez. 1 sg. să diriguiesc, 3 să diriguiască
8. [DOOM 2] dirigui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. diriguiesc, imperf. 3 sg. diriguia; conj. prez. 3 să diriguiască
9. [IVO-III] diriguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
10. [DRAM 2021] diriguí, v.i. v. dirigăli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL