1. [DEX '09] DIRECLIE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.
2. [MDA2] direclie sf [At: FURNICĂ, I. C. XXIX / V: (înv) ~iu sn, diricliu sn, derecliu sn, (îvr) der~, deretliu sn / Pl: ~ii / E: tc direhli „cu stâlpi”] Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea.
3. [CADE] ‡ DIRECLIE sf. 🪙 Veche monetă de argint, bătută în Spania, pe care erau reprezentate două columne (columnele lui Hercule); circula în țară în vremea lui Caragea și valora (după Filimon) 12½ piaștri (🖼 1841) [tc. direklì „cu stîlpì”].
4. [DEX '98] DIRECLIE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.
5. [Șăineanu, ed. VI] direclie f. monedă de argint, în valoare de 12 lei vechi, numită și sgripsor, circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Turc. DIREKLI («cu stâlpi»), numele talerului spaniol pe care erau reprezentate, coloanele lui Hercule]. V. colonat.
6. [Scriban] direclíe și dereclíe f. (turc. direkli, cu stîlpĭ, d. direk, catarg, de unde și sîrb. direklija. V. dereg 1 și dric). Vechĭ. Colonat, scud spaniol (mare cît o piesă de 5 francĭ de argint), numit și (z)gripțor și stîlpar. Valora 8 leĭ și 1/2 la 1826 (Iorga, Negoț. 225), ĭar în ainte pînă la 12 leĭ și 20 de parale. V. gingirliŭ.
7. [MDA2] dereclie sf vz direclie
8. [MDA2] deretlie sf vz direclie
9. [MDA2] direcliu sn vz direclie
10. [MDA2] diricliu sm vz direclie
11. [Scriban] dereclíe V. direclie.
12. [DOOM 3] direclie (înv.) (desp. -re-cli-) s. f., art. direclia, g.-d. art. direcliei; pl. direclii, art. direcliile (desp. -cli-i-)
13. [DOOM 2] direclie (-re-cli-) s. f., art. direclia, g.-d. art. direcliei; pl. direclii, art. direcliile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL