1. [MDA2] tăpleu sm vz diplău
2. [DER] diplău adj. – Cîrn, turtit. Mag. gyeplö (Gáldi, Dict., 124). În Trans., rar.
3. [DRAM 2021] diplắu, dipleie, diplauă, (depleu), s.n. (reg.) Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. ■ Exclusiv în nordul țării (ALR, 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț” (Galdi, după DER).
4. [DRAM 2015] diplău, dipleie, diplauă, (daplău, depleu), s.n. – (reg.) Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. Termen atestat doar în nordul țării (ALR, 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț” (Galdi, cf. DER).
5. [DRAM] diplău, dipleie, diplauă, (daplău), s.n. – Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. Termen atestat doar în nordul țării (ALR 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL