1. [DEX '09] DEOCHEA, deochi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi (2). ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-. – Var.: diochea vb. I] – Din deochi.
2. [MDA2] deochea [At: BIBLIA (1688) 147/1 / V: deochi, ~chia, ~oichea, dio~ / P: de-o~ / Pzi: deochi / E: deochi] 1 vt (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2-3 vr A se îmbolnăvi de deochi1 (2-3). 4 vr (D. vreme) A se strica.
3. [DEX '98] DEOCHEA, deochi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-. – Var.: diochea, vb. I.] – Din deochi.
4. [DLRLC] DEOCHEA, deochi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea (sau bunăstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioasă, mirată (de frumusețea, calitățile, succesul cuiva). Știi, cred că m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe neștiute chiar subt ochi. Doamne, numai să nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cavaleri plăcuți se uită la d-voastră... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309. ◊ Absol. Ochiul ce deoache La el să nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ◊ Refl. S-a oprit în prag și a scuipat ușor într-o parte ca să nu mă deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul! CREANGĂ, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită... – Așa-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 30.
5. [DEX '09] DIOCHEA vb. I v. deochea.
6. [MDA2] deochi2 v vz deochea
7. [MDA2] deochia v vz deochea
8. [MDA2] deoichea v vz deochea
9. [MDA2] diochea v vz deochea
10. [MDA2] diochia v vz deochea
11. [CADE] DEOCHIA, Ⓟ DIOCHIA (-chiu) I. vb. tr. A fermeca, după credința poporului, cu ochii, cu privirea, invidioasă sau răutăcioasă, producînd persoanei amețeli, dureri de cap, leșin, sau chiar alte boale mai serioase: au deochiat-o cu ochii lor de buhne cobitoare (ALECS.). II. vb. refl. 1 A fi lovit de deochiu: unele scuipără de trei ori în vînt, ca să nu se doache (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ A se strica: s’a deochiat vremea (CRG.) [ochiu].
12. [Șăineanu, ed. VI] deochià v. 1. a fermeca cu privirea: să nu deoachie copilașul CR.; 2. fig. a se face mai rău: s’a deochiat vremea CR. [V. deochiu].
13. [Scriban] deóchĭ, a -cheá v. tr. (de și ochĭ. – Deóchĭ, deochĭ, deoáche, deochém, deocheáțĭ, deoáche; deocheám; deocheáĭ, -cheáșĭ, -ché; să deoáche; deochind). Farmec, îmbolnăvesc, fac să decadă aruncînd o privire rea, invidioasă, de mirare ș.a.: nu te uita așa mult la copil să nu-l deochĭ! V. refl. Mă îmbolnăvesc, încep să decad din cauza deochĭuluĭ. Fig. Mă compromit, perd prestigiu. Fac regrese, merg spre răŭ: timpu se deoache. – În vest a 2-chĭa. În Mold. sud dióchĭ, diochét, a diocheá, în nord a dioché. Cp. cu trunchez.
14. [DOOM 3] deochea (a ~) (desp. de-o-chea) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deochi, 3 deoache, 1 pl. deochem; conj. prez. 1 și 2 sg. să deochi, 3 să deoache; imper. 2 sg. afirm. deoache; ger. deochind
15. [DOOM 2] deochea (a ~) (de-o-chea) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deochi, 3 deoache, 1 pl. deochem, 2 pl. deocheați; conj. prez. 1 și 2 sg. să deochi, 3 să deoache; ger. deochind; part. deocheat
16. [IVO-III] deochiu, deoache 3 conj., -chiam 1 imp., -chiat prt., -chiere inf. s.
17. [DRAM 2021] deocheá, deochi, v.t. A fermeca cu privirea. – Din deochi (DEX, MDA).
18. [DRAM 2015] deochea, deochi, vb. tranz. – A fermeca cu privirea. – Din deochi (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL