1. [DEX '09] DINȚURĂ, dințuri, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ură.
2. [MDA2] dințură sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dinte + -ură] Planta erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra).
3. [CADE] DINȚURĂ – INȚURĂ 1.
4. [Șăineanu, ed. VI] dințură f. sau iarba dintelui, plantă al cării caliciu are dinți ascuțiți (Odontoides rubra).
5. [Scriban] dințúră V. ghințură.
6. [MDA2] dunțură sf vz dințură
7. [Scriban] ghințúră, dințúră și ințúră f., pl. ĭ (rut. gindzura, bg. sîrb. lincura, d. germ. enzian, it. genziana, d. lat. gentiana). Pop. Gențiană. – La Acad. și Cdr. ghínțură, la Pascu (R. C. 1938, 118) -úră.
8. [DOOM 3] ghințură s. f., g.-d. art. ghințurei; pl. ghințure
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL