1. [DEX '09] DINȚIȘOR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte. – Dinte + suf. -ișor.
2. [MDA2] dințișor sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: dinte + -ișor] 1-2 (Șhp) Dinte (2) (mic).
3. [CADE] DINȚIȘOR sn. dim. DINTE: mama balaurului ascuțea cu o pilă ~ii ei cei frumoși.
4. [DLRLC] DINȚIȘOR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte. 1. v. dinte (1). Îi ședea bine cînd rîdea și-și arăta necontenit dințișorii, ca niște mărgele albe. SADOVEANU, E. 123. 2. v. dinte (2). Am o greblă cu cinci dințișori. Îmi trebuie ziua de mii de ori (Mîna).
5. [DOOM 3] dințișor s. m., pl. dințișori
6. [DOOM 2] dințișor s. m., pl. dințișori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL