1. [DEX '09] DINȚĂTURĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură.
2. [MDA2] dințătură sf [At: DUMITRIU, N. 87 / Pl: ~ri / E: dința + -ătură] 1 Parte dințată (3) a unui obiect. 2 (Spc) Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale.
3. [DLRLC] DINȚĂTURĂ s. f. Parte dințată. Pe saci ședea omul cu bățul în mînă și se uita obosit la dințătura șirei spinării boilor, cărora le jucau șoldurile ascuțite sub piei. DUMITRIU, N. 87.
4. [DOOM 3] !dințătură s. f., g.-d. art. dințăturii; pl. dințături
5. [DOOM 2] dințătură s. f., g.-d. art. dințăturii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL