1. [DEX '09] DIMPREUNĂ adv. Împreună (1). – De4 + împreună.
2. [MDA2] dimpreună [At: COD. VOR., 64/16 / V: (rar) dinp~, dem~, (înv) deîm~, denp~ / E: de + împreună] 1 Împreună (cu cineva sau ceva). 2 (Îvr; îc) Frăție-~ Fraternitate. 3 (Îvr; îc) Grăire-~ Convorbire. 4 (Îvr; îc) Locuire-~ Conlocuire. 5 (Îvr; îc) Viață-~ Conviețuire.[1]
3. [CADE] DIMPREUNĂ 👉 ÎMPREUNĂ.
4. [DLRLC] DIMPREUNĂ adv. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Unul cu altul (sau unii cu alții) laolaltă, la un loc, împreună. A intrat în războiul de front, nu de birouri, dimpreună cu ceilalți unsprezece frați ai lui. ARGHEZI, P. T. 148. Să-i aducă pe hîrca de babă înaintea sa, dimpreună cu toate odoarele luate cu vicleșug. CREANGĂ, P. 101.
5. [MDA2] de-o-mpreună av vz dimpreună
6. [MDA2] dempreună av vz dimpreună
7. [MDA2] denpreună av vz dimpreună
8. [MDA2] dinpreună av vz dimpreună
9. [CADE] ÎMPREUNĂ adv. Unul cu altul, sau cu mai mulți, la un loc cu altul sau cu alții, laolaltă: a sta ~; a vorbi ~; ce nu poate face un singur om, fac mai mulți ~ (ZNN.); urmat de cu: domnind țara Iliaș-Vodă ~ cu fratele său Ștefan-Vodă (GR.-UR.); adesea și sub forma DIMPREUNĂ: Cu soțul ei dimpreună să vie, că-i doresc (PANN); voiu să-l cresc dimpreună cu copiii mei (GN.) [î n + lat. per unam].
10. [MDO] dimpreună
11. [IVO-III] dimpreună.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL