1. [DEX '09] DIMINUTIVAL, -Ă, diminutivali, -e, adj. (Despre sufixe, particule) Care formează diminutive; (despre cuvinte, formații lexicale) format prin derivare cu sufixe, cu particule diminutivale. – Diminutiv + suf. -al.
2. [MDA2] diminutival, ~ă a [At: IORDAN, STIL. 189 / Pl: ~i, ~e / E: diminutiv + -al] (Grm) 1 (D. afixe) Care formează diminutive (1). 2 (D. cuvinte, formații lexicale) Care este format cu sufix sau particulă diminutivală (1).
3. [DLRLC] DIMINUTIVAL, -Ă, diminutivali, -e, adj. (În expr.) Sufix diminutival = sufix care, adăugat la un cuvînt, formează derivate reprezentînd lucruri sau ființe mai mici decît cele exprimate de cuvîntul de bază sau cuprinzînd o notă afectivă de duioșie, de ironie sau de dispreț; uneori formează cuvinte independente care evocă o asemănare cu cuvîntul de bază. Cuvintele «măsuță», «mămică», «profesoraș» și «albăstriță» sînt derivate cu sufixele diminutivale «-uță», «-ică», «-aș» și «-iță». ▭ În franțuzește sînt numai cîteva sufixe diminutivale și acelea puțin întrebuințate. GRAUR, F. L. 147.
4. [DN] DIMINUTIVAL adj.n. Sufix diminutival sufix cu care se formează diminutive. [< diminutiv + -al].
5. [MDN '00] DIMINUTIVAL, -Ă adj. care diminuează sau atenuează sensul unui cuvânt. ♦ sufix ~ = sufix care exprimă o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază. (< diminutiv + -al)
6. [DOOM 3] diminutival adj. m., pl. diminutivali; f. diminutivală, pl. diminutivale
7. [DOOM 2] diminutival adj. m., pl. diminutivali; f. diminutivală, pl. diminutivale
8. [DTL] DIMINUTIVAL, -Ă adj. (< diminutiv + suf. -al): în sintagmele derivat diminutival și sufix diminutival (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL