1. [DEX '09] DILATORIU, -IE, dilatorii, adj. (Livr.) Care tinde la amânarea soluționării unui litigiu. – Din fr. dilatoire, lat. dilatorius.
2. [MDA2] dilatoriu, ~ie a [At: LM / Pl: ~ii / E: fr dilatoire, lat dilatorius] (Jur) 1-2 Care provoacă sau tinde să provoace o întârziere (a unei acțiuni, a unui proces etc.)
3. [CADE] * DILATORIU adj. ⚖️ Care pricinuește o zăbavă, o întîrziere, o amînare; care face să tărăgănească [fr.].
4. [DEX '98] DILATORIU, -IE, dilatorii, adj. (Franțuzism) Care provoacă sau tinde să provoace o întârziere, o amânare, o tărăgănare (a unei acțiuni, a unui proces etc.). – Din fr. dilatoire, lat. dilatorius.
5. [DLRLC] DILATORIU, -ORIE, dilatorii, adj. (Franțuzism; mai ales ca termen juridic) Care pricinuiește sau tinde să pricinuiască o întîrziere, o amînare, o tărăgănare (a unei acțiuni, a unui proces etc.). ◊ (Substantivat, n.) Avocatul a formulat un dilatoriu.
6. [DN] DILATORIU, -IE adj. (Liv.) Care cauzează sau tinde să cauzeze o întîrziere, o amînare. [Pron. -riu. / cf. fr. dilatoire, lat. dilatorius].
7. [MDN '00] DILATORIU, -IE adj. (jur.) care caută să câștige timp, să întârzie o decizie. (< fr. dilatoire, lat. dilatorius)
8. [Șăineanu, ed. VI] dilatoriu a. Jur. care face să s’amâne: mijloc dilatoriu.
9. [Scriban] * dilatóriŭ, -ie adj. (lat. dilatorius, d. differo, amîn. V. difer). Jur. Care tinde a prelungi un proces, a întîrzia o judecată: mijloace dilatoriĭ.
10. [DOOM 3] dilatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. dilatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. dilatorii
11. [DOOM 2] dilatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. dilatorie (-ri-e); pl. m. și f. dilatorii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL