1. [DEX '09] DIHONIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în dușmănie. – Din ngr. dihónia.
2. [MDA2] dihonie sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 163 / Pl: ~ii / E: ngr διχόνια] 1 (Pfm) Neînțelegere care degenerează în vrajbă Si: discordie, zânzanie. 2 (Reg; îe) A băga-n ~ii A băga zânzanie.
3. [CADE] * DIHONIE sf. F Neînțelegere, ceartă, vrajbă: mare ~ și zarvă se făcu (CANT.); unii din boierii cei mari bagă zizanii și dihonia în popor (ISP.) [ngr.].
4. [DEX '98] DIHONIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia.
5. [DLRLC] DIHONIE, dihonii, s. f. (Mold., Munt.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă; ceartă, zîzanie. Va potoli dihoniile și zavistiile, statornicind pace pentru un veac viitor. SADOVEANU, O. VII 63. A! e dihonie mare pentru case. M. I. CARAGIALE, C. 100. Ca să se mîntuie toată dihonia, cărăbăniți-vă de la mine și mă lăsați în pace! CREANGĂ, A. 114.
6. [Șăineanu, ed. VI] dihonie f. neînțelegere, vrajbă: ca să se mântue toată dihonia Cr. [Gr. mod.].
7. [Scriban] dihónie f. (ngr. dihónia, vgr. dihónoia. V. metanie, pronie). Rar azĭ. Discordie.
8. [DOOM 3] dihonie (vrajbă) (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. dihonia (desp. -ni-a), g.-d. art. dihoniei; pl. dihonii, art. dihoniile (desp. -ni-i-)
9. [DOOM 2] dihonie (vrajbă) (reg.) (-ni-e) s. f., art. dihonia (-ni-a), g.-d. art. dihoniei; pl. dihonii, art. dihoniile (-ni-i-)
10. [DER] dihonie (dihonii), s. f. – Neînțelegere, ceartă. Ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566).
11. [DLRLV] DIHONIE s. f. (Mold.) Vrajbă, discordie. Focul gîlcevei și a dihonii<i> a se ațîța începu. CANTEMIR, IST. Etimologie: ngr. dihónia. Cf. c a l a b a l î c, h ă b r u ș a g, î n v ă l u ș a g, p o t c ă, prigoană, vălășag, zarvă, zavistie, zăhăială.
12. [DRAM 2021] dihónie, dihonii, s.f. Neînțelegere, vrajbă. – Din ngr. dihónia (DEX, MDA).
13. [DRAM 2015] dihonie, dihonii, s.f. – Neînțelegere, vrajbă. – Din ngr. dihónia (Tiktin, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < vgr. dihónoia (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL