1. [MDA2] dăhoina1 v vz dihoni[1]
2. [MDA2] dăula1 v vz dihăni
3. [MDA2] dihăina v vz dihăni
4. [MDA2] dihăma v vz dihăni
5. [MDA2] dihăni [At: C. PETRESCU, R. DR. 19 / V: (reg) dăhula, dăobi, decula, dehăina, dehula, dihăina, dihăma, dihula / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) 1-2 vtr A (se) obosi foarte tare, cărând ceva. 3 vr (Îe) A se ~ de râs A se prăpădi de râs. 4 vi A flămânzi foarte tare.
6. [MDA2] dihula v vz dihăni
7. [DLRLC] DIHĂNI, dihănesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergînd); a se prăpădi. Ați muncit și v-ați dihănit, ca să v-ajungă munca de izbeliște. C. PETRESCU, R. DR. 19.
8. [DLRM] DIHĂNI, dihănesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se osteni peste măsură, a-și scoate sufletul (muncind, alergînd). – Din dihanie.
9. [Scriban] dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.
10. [Scriban] dihám (mă), a -hămá v. refl. (pin confuziune cu deham, desham). Cov. Mă dihăĭnez, mă dihanesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL