1. [Scriban] dihámite adv. (var. din lehamite). Mold. sud. A-țĭ fi dihamite de ceva, a fi grozav de plictisit.
2. [Scriban] lehámite (scris și -ete) adv. (răd. leh din lehăĭesc și sufixu mite din cogeamite). Mold. nord. A-țĭ fi lehamite de ceva, a fi grozav de plictisit: țăriĭ ĭ-e lehamite de demagogie. – În sud dihamite. V. helbet.
3. [DGS] lehamite s.f. (pop. și fam.) 1 v. Aversiune. Dezgust. Fobie. Neplăcere. Oroare. Repugnanță. Repulsie. Scârbă. Silă. 2 v. Blazare. Dezabuzare. Lasitudine. Plictiseală. Urât1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL