1. [DEX '09] DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere de la subiect, în vorbire sau în scris; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) digresie s. f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis.
2. [MDA2] digresiune sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ie, degresie[1] / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr digression, lat digressio, -onis] 1 Abatere de la subiectul tratat (în vorbire sau scris) Si: excurs. 2 Parte a unei lucrări care conține o digresiune (1). 3 (Ast) Depărtare maximă a unui astru în mișcarea sa diurnă față de meridianul nordic.
3. [CADE] * DIGRESIUNE sf. Abatere de la subiect, partea unui discurs străină de subiectul principal: din ~ în ~, atît a lungit-o, încît l-a ajuns sfîrșitul vieții (I.-GH.) [fr.].
4. [DEX '98] DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) digresie s. f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis.
5. [DLRLC] DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere de la subiectul tratat (în vorbire sau în scris), mai ales pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru a varia expunerea. Convorbirea lor era de obicei fără digresiuni inutile. CAMIL PETRESCU, N. 28. Înainte de a începe să scriem despre Caragiale, sîntem nevoiți a face o digresiune cam mare, dar care e absolut necesară... pentru priceperea mult talentatului nostru scriitor. GHEREA, ST. CR. I 326. – Pronunțat: -si-u-. – Variantă: (învechit) digresie, digresii (NEGRUZZI, S. I 344), s. f.
6. [DN] DIGRESIUNE s.f. 1. Abatere de la un subiect principal; parte străină de subiectul tratat. 2. (Astr.) Elongație[1] aparentă a unei planete în raport cu Soarele. [Pron. -si-u-, var. digresie s.f. / cf. fr. digression, lat. digressio].
7. [MDN '00] DIGRESIUNE s. f. 1. abatere de la subiectul tratat pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru ca expunerea să fie mai variată; divagație, excurs. 2. elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. (< fr. digresion, lat. digressio)
8. [Șăineanu, ed. VI] digresiune f. abatere dela subiectul principal.
9. [Scriban] * digresiúne f. (lat. digréssio, -ónis. V. agresiune). Abatere din vorbă, ĭeșiredin subĭectu despre care vorbeștĭ. – Și -ésie.
10. [DEX '09] DIGRESIE s. f. v. digresiune.
11. [MDA2] digresie sf vz digresiune
12. [DN] DIGRESIE s.f. v. digresiune.
13. [DOOM 3] digresiune (desp. di-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. digresiunii; pl. digresiuni
14. [DOOM 2] digresiune (di-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. digresiunii; pl. digresiuni
15. [MDO] digresiune (i-u)
16. [IVO-III] digresiune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL