1. [DEX '09] DICHIU, dichii, s. m. (Înv.) Administrator al bunurilor unei mănăstiri; econom. – Din ngr. díkios (lit. díkeos „drept legitim”).
2. [MDA2] dichiu2, ~ie [At: (a. 1673) IORGA, S. D. V, 485 / V: (înv) ~heu, dec~, (îvr) ~hei sm / A și: dichiu / Pl: ~ii / E: ngr δίκαιος, „drept, legitim”] 1 sm (Îrg) Administrator al unei mănăstiri, înainte de secularizarea averilor mănăstirești Si: econom, (reg) dician2. 2 sm (Reg; îe) A fi ~l (cuiva) sau a-și găsi ~l A(-i) veni (cuiva) de hac. 3 sm (Îe) A fi ~ de A fi în stare de... 4 a (Reg; d. oameni) Care este priceput Si: meșter.
3. [MDA2] dichiu1 sn [At: CV 1949, nr. 8, 32 / Pl: ~ri / E: nct] (Mun) Arșic folosit în jocurile de copii, cu suprafața netezită prin frecare cu pietre și umplut cu plumb, cu ajutorul căruia se lovesc celelalte arșice din joc Si: (Dob) dician2.
4. [CADE] DICHIU sm. Iconomul unei mănăstiri: peste cîțiva ani pot s’ajung ~ la vr’un mitoc (CRG.) [ngr.].
5. [DLRLC] DICHIU, dichii, s. m. (Învechit) Administrator al unei mănăstiri, econom. Grigoriță... fusese crescut la mănăstirea Vorona sub privigherea dichiului Ghenadie. HOGAȘ, DR. 243. Cu cîtă carte știu, cu cîtă nu știu, peste cîțiva ani pot s-ajung dichiu la vrun mitoc. CREANGĂ, A. 121.
6. [Șăineanu, ed. VI] dichiu m. iconomul unei mânăstiri: peste câțiva ani pot s’ajung dichiu la vr’un mitoc CR. [Gr. mod.].
7. [Scriban] dichíŭ m. (turc. deki). Iconom, intendent la mînăstire. În ainte de secularizarea averilor mînăstireștĭ (1863), casier, administrator financiar al uneĭ episcopiĭ.
8. [MDA2] dechiu sm vz dichiu
9. [MDA2] dichei sm vz dichiu
10. [MDA2] dicheu sm vz dichiu2
11. [DOOM 3] dichiu (înv., reg.) s. m., art. dichiul; pl. dichii, art. dichiii (desp. -chi-ii)
12. [DOOM 2] dichiu s. m., art. dichiul; pl. dichii, art. dichiii (-chi-ii)
13. [DER] dichiu (dichii), s. m. – Econom, administrator al unei mănăstiri. Gr. δίϰαιος „drept, just” (Tiktin; Candrea), sec. XVIII; cf. tc. deki (Scriban crede că rom. provine din tc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL