1. [MDA2] dicanicesc, ~ească a [At: (a. 1851), ap. TDRG / Pl: ~ești / E: dicanic + -esc] (Înv) Judecătoresc.
2. [CADE] DICANICESC adj. Judecătoresc: cum te mai proslăvești cu slujba dicanicească? (ALECS.) [ngr. διχανικός].
3. [DLRM] DICANICESC, -Ă, dicanicești, adj. (Înv.) Judecătoresc. – Din dicanic (rar întrebuințat, < ngr. dikanikos) + suf. -esc.[1]
4. [Șăineanu, ed. VI] dicanicesc a. judecătoresc: slujbă dicanicească AL. [Dela dicanic = gr. mod. DIKANIKÓS].
5. [Scriban] dicanicésc, -eáscă adj. (ngr. și vgr. dikanikós). Vechĭ. Judecătoresc.
6. [DER] dicanicesc (dicanicească), adj. – Juridic, de drept. – Var. dicanic. Gr. διϰανιϰός. Înv. (sec. XVIII), cf. Gáldi 171.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL