1. [CADE] DIBUITE: PE ~, PE DIBUITELE loc. adv. Dibuind, pipăind prin întunerec: înaintînd pe ~, a dat cu mîna peste o cutie de chibrituri de pe masă (BR.-VN.); merse pe dibuitele și în vîrful degetelor pînă ce ajunse la grajd (ISP.) [dibui].
2. [MDA2] dibuit2, ~ă [At: CR (1839), 2631/25 / Pl: ~iți, ~e / E: dibui] 1 a Care este aflat, găsit, descoperit după multă căutare sau după multe încercări. 2 a (Rar) Neclar. 3 a (Îvr) Ochit. 4 av În mod șovăielnic Si: nesigur.
3. [DLRLC] DIBUIT2, -Ă, dibuiți, -te, adj. Găsit, descoperit, aflat (după multă căutare). Am legat pe Harap de un capăt de bîrnă, dibuit în perete. GALACTION, O. I 81. ♦ Fig. (Rar) Neclar, imprecis. În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. Căsuțele de var Au singure contururi dibuite. CAMIL PETRESCU, V. 24.
4. [Șăineanu, ed. VI] dibuit a. și adv. pe dibuite, pipăind prin întunerec.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL