Definiție și ce înseamnă diatribă

1. [DEX '09] DIATRIBĂ, diatribe, s. f. 1. Critică violentă; p. ext. cuvântare polemică vehementă. 2. Text care conține o diatribă (1); lucrare care conține o asemenea critică; pamflet. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatribe, lat. diatriba.

2. [MDA2] diatribă sf [At: LEON ASACHI, B. 79/7 / V: (îvr) ~ivă / P: di-a~ / Pl: ~be / E: fr diatribe, lat diatriba] 1 Critică violentă și răutăcioasă. 2 (Pex) Lucrare care conține o diatribă (1). 3 (Pex) Cuvântare polemică. 4 Pamflet. 5 (Ant) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte.

3. [CADE] * DIATRIBĂ (pl. -be) sf. Critică violentă și răutăcioasă ¶ 2 Discurs injurios, scriere plină de injurii [fr.].

4. [DEX '98] DIATRIBĂ, diatribe, s. f. Critică violentă (și răutăcioasă); lucrare care conține o asemenea critică; pamflet. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatribe, lat. diatriba.

5. [DLRLC] DIATRIBĂ, diatribe, s. f. Critică violentă și răutăcioasă. Frosa începu conversația, făcînd o diatribă spirituală și mușcătoare asupra celor mai multe femei ce văzuse la bal. BOLINTINEANU, O. 378. La Iași apare o foaie literară «Convorbiri literare». Nr. 1 a fost scris cu îngrijire. Nr. 2 nu mai este o critică, este o diatribă. BOLLIAC, O. 61. – Pronunțat: di-a-.

6. [DN] DIATRIBĂ s.f. 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogînd cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertație critică; (p. ext.) scriere, cuvîntare violentă, provocare; pamflet. [< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exercițiu].

7. [MDN '00] DIATRIBĂ s. f. 1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. disertație critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet. (< fr. diatribe, lat. diatriba)

8. [Șăineanu, ed. VI] diatribă f. critică violentă și răutăcioasă.

9. [MDA2] diatrivă sf vz diatribă

10. [DOOM 3] diatribă (desp. di-a-tri-) s. f., g.-d. art. diatribei; pl. diatribe

11. [DOOM 2] diatribă (di-a-tri-) s. f., g.-d. art. diatribei; pl. diatribe

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro