1. [DEX '09] DIAREE, diarei, s. f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [Pr.: di-a-] – Din fr. diarrhée, lat. diarrhoea.
2. [MDA2] diaree sf [At: MEȘT. DOFT. I, 143r/36 / V: (înv) ~rea, ~roe, (pop) ~rie / A și: (rar) diaree / Pl: ~ree, (pop) ~rii / G-D și: ~reli / E: fr diarrhée] 1 Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide Si: (pop) cufureală, pântecărie, pârțuică (reg) scurgere, (îvr) treapăd, (înv) urdinare, vintre. 2 (Îs) ~ea albă a puilor Boală contagioasă care atinge puii de găină în primele 14 zile după eclozare.
3. [CADE] * DIAREE sf. 🩺 Urdinare [fr.].
4. [DEX '98] DIAREE s. f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [Pr.: di-a-] – Din fr. diarrhée, lat. diarrhoea.
5. [DLRLC] DIAREE s. f. Boală constînd în eliminarea frecventă a materiilor fecale, de consistență apoasă sau moale. – Pronunțat: di-a-.
6. [DN] DIAREE s.f. Boală care constă în evacuarea deasă a materiilor fecale de consistență apoasă sau moale. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. diarrhée, cf. gr. diarrhoia < dia – prin, rhein – a curge].
7. [MDN '00] DIAREE s. f. boală constând în evacuarea frecventă a materiilor fecale de consistență lichidă. (< fr. diarhée)
8. [Șăineanu, ed. VI] diaree f. scurgerea pântecelui, urdinare.
9. [MDA2] diarea sf vz diaree
10. [MDA2] diarie sf vz diaree
11. [MDA2] diaroe sf vz diaree
12. [Scriban] diaréĭe f., pl. eĭ (lat. diarrhóea, d. vgr. diárroia, care vine d. diarréo, compus din diá, pin și réo, curg. V. cataroĭ). Med. Cufureală, treapăd, o boală care face ca materiile fecale să ĭasă aproape lichide. V. purgativ.
13. [DOOM 3] diaree (desp. di-a-) s. f., art. diareea, g.-d. art. diareii; pl. diarei, art. diareile (desp. -re-i-)
14. [DOOM 2] diaree (di-a-) s. f., art. diareea, g.-d. diarei, art. diareii; pl. diarei
15. [MDO] diaree
16. [IVO-III] diaree.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL