1. [DEX '09] DIAFRAGMA, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.
2. [MDA2] diafragma vt [At: DEX / P: di-a~ / Pzi: ~mez / E: fr diafragmer] A elimina deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme (4).
3. [DN] DIAFRAGMA vb. I. tr. A limita deschiderea unui obiect fotografic cu ajutorul unei diafragme. [< fr. diaphragmer].
4. [MDN '00] DIAFRAGMA vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer)
5. [DEX '09] DIAFRAGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează trecerea luminii. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de rigidizare a construcției alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.
6. [MDA2] diafragm sn vz diafragmă
7. [MDA2] diafragmă sf [At: VULCAN, T. 82 / V: (înv) ~fragm sn / P: di-a~ / Pl: ~me / E: fr diaphragme] 1 Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. 2 Cartilaj care separă cele două nări. 3 Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 4 Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 5 Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 6 Element de rigidizare a construcțiilor, alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. 7 Placă de grosime mică așezată între două piese și folosită ca element separator sau de rigidizare. 8 Dispozitiv de închidere a unui recipient.
8. [CADE] * DIAFRAGMĂ (pl. -me) sf. 1 🫀 Mușchiu foarte subțire și în formă de boltă care desparte pieptul de abdomen (🖼 1800) ¶ 2 🫀 Membrană care separă cele două nări ¶ 3 pr. ext. Despărțitură subțire, în genere mobilă, care interceptează comunicațiunea a două părți ale unui aparat sau unei mașini; diafragma unui gramofon, membrană prinsă într-un disc cilindric ce servește la reproducerea sunetelor într’un gramofon (🖼 1801) ¶ 4 📻 📷 Disc opac cu o gaură centrală care se pune într’un instrument de optică spre a regula cantitatea de lumină ce trebuie lăsată să treacă (🖼 1802) [fr.].
9. [DEX '98] DIAFRAGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.
10. [DLRLC] DIAFRAGMĂ, diafragme, s. f. 1. Mușchi lat și subțire care separă toracele de abdomen. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană (la telefon, gramofon, microfon etc.) care, vibrînd, reproduce sunetele. ♦ Disc opac la aparatele optice; cu un orificiu fix sau reglabil la mijloc, care lasă să treacă o cantitate mai mare sau mai mică de lumină. Diafragma aparatului fotografic. 3. (Tehn.) Dispozitiv care închide un recipient pentru a reține impuritățile existente în conținutul lui. – Pronunțat: di-a-.
11. [DN] DIAFRAGM s.n. v. diafragmă.
12. [DN] DIAFRAGMĂ s.f. 1. Mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere].
13. [MDN '00] DIAFRAGMĂ s. f. 1. mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. 3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2). 4. dispozitiv de închidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă. 6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)
14. [DCR2] diafragmă s. f. ♦ 1. (constr.) Planșeu, placă ◊ „Pentru prima oară în oraș, apartamentele au fost proiectate pe două niveluri, cu scări interioare, sistem duplex. Blocurile cu 11 nivele sunt construite din diafragme de beton armat, turnate în cofraje metalice plane universale.” R.l. 25 IV 77 p. 5. ♦ 2. (med.) Contraceptiv mecanic pentru femei ◊ „În cazul în care femeia alăptează, metodele de elecție (contraceptive) sunt: minipilula (pilula cu progesteron), metodele de barieră (prezervativ, diafragme, spermicide), steriletul.” Z. 13 VI 95 p. 4 (din fr. diaphragme; DT, LTR; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
15. [Șăineanu, ed. VI] diafragmă f. 1. mușchiu subțire și lat ce separă pieptul de abdomen; 2. îngrădire cartilaginoasă între nări.
16. [Scriban] * diafrágmă f., pl. e (vgr. diáphragma, d. diaphrásso, separ pintr’o îngrăditură). Anat. Un mușchĭ foarte lat și supțire care desparte peptu de pîntece. Păretele care separă nările. Bot. Păretele care desparte în maĭ multe cavitățĭ fructele capsulare. Fis. La gramofon, membrană care, fiind prinsă într’un cerc, servește la reproducerea sunetelor. La un instrument optic, disc opac care are la mijloc o gaură și servește la regularea cantitățiĭ de lumină care trebuĭe să intre. – Curat rom. primez.
17. [DOOM 3] diafragmă (desp. di-a-frag-) s. f., g.-d. art. diafragmei; pl. diafragme
18. [DOOM 2] diafragmă (di-a-frag-) s. f., g.-d. art. diafragmei; pl. diafragme
19. [MDO] diafragmă (i-a)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL