1. [MDA2] diafanizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: diafaniza] 1 Pătrundere a luminii astfel încât să nu se întrevadă decât contururile. 2 (Pex) Subțiere.
2. [DN] DIAFANIZARE s.f. Faptul de a se diafaniza. [< diafaniza].
3. [DEX '09] DIAFANIZA, diafanizez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphaniser.
4. [MDA2] diafaniza vtr [At: EMINESCU, P. L. 37 / P: di-a~ / Pzi: ~zez / E: fr diaphaniser] (Liv) 1-2 A deveni sau a face să devină diafan (1). 3-4 A (se) subția.
5. [DLRLC] DIAFANIZA, diafanizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni diafan, străveziu; a se subția. Încet, încet, painjenișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48. ◊ Tranz. Fig. [Cîntecul] începuse să-l îmbrace pe simigiu într-o haină luminoasă, ce-l înfrumuseța, îl diafaniza. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 256. – Pronunțat: di-a-.
6. [DN] DIAFANIZA vb. I. refl. (Rar) A se subția, a deveni diafan. [< fr. diaphaniser].
7. [MDN '00] DIAFANIZA vb. tr., refl. a face, a deveni diafan. (< fr. diaphaniser)
8. [DOOM 3] diafaniza (a ~) (livr.) (desp. di-a-) vb., ind. prez. 1 sg. diafanizez, 3 diafanizează; conj. prez. 1 sg. să diafanizez, 3 să diafanizeze
9. [DOOM 2] diafaniza (a ~) (rar) (di-a-) vb., ind. prez. 3 diafanizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL