1. [DEX '09] DIACRONIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, interpretează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.
2. [MDA2] diacronic, ~ă a [At: DL / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diachronique] (D. metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric.
3. [DEX '98] DIACRONIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.
4. [DLRLC] DIACRONIC, -Ă, diacronici, -e, adj. (Despre o metodă de studiu sau un punct de vedere; în opoziție cu sincronic) Evolutiv, istoric. – Pronunțat: di-a-.
5. [DN] DIACRONIC, -Ă adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].
6. [MDN '00] DIACRONIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)
7. [DOOM 3] diacronic (desp. di-a-cro-) adj. m., pl. diacronici; f. diacronică, pl. diacronice
8. [DOOM 2] diacronic (di-a-cro-) adj. m., pl. diacronici; f. diacronică, pl. diacronice
9. [DTL] DIACRONIC, -Ă adj. (< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp): în sintagmele fonetică diacronică, gramatică diacronică, lingvistică diacronică și morfologie diacronică (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL