Definiție și ce înseamnă dezvăț

1. [DEX '09] DEZVĂȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).

2. [MDA2] dezvăț sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: drr dezvăța] Dezobișnuire.

3. [DLRLC] DEZVĂȚ s. n. (Mai ales în corelație cu «învăț») Faptul de a se dezvăța; dezobișnuire. E adevărat că tot învățul are dezvăț. E mai greu dezvățul. STANCU, D. 44. Învățul are și dezvăț, nu știi dumneata? CARAGIALE, O. I 64.

4. [Scriban] 2) dezvăț, a -á v. tr. (după învăț saŭ lat. *dĭsvĭtiare, it. divezzare). Dezobișnuĭesc, fac să uite un obiceĭ: a dezvăța de beție.

5. [Scriban] 1) dezvăț n., pl. urĭ. Dezobișnuință. Prov. Învățu are și dezvăț, dacă te-aĭ obișnuit cu un lucru cînd îl aĭ, te poțĭ dezobișnuĭ cînd nu-l aĭ.

6. [DEX '09] DEZVĂȚA, dezvăț, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei etc.; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Pref. dez- + [în]văța.

7. [MDA2] dezvăța vtr [At: ANON. CAR. / Pzi: dezvăț / E: dez- + învăța] 1-2 A se dezobișnui (1-2).

8. [MDA2] dizvăța v vz dezvăța

9. [CADE] DESVĂȚ, DEZ- sbst. Desobicinuirea de un învăț: învățul are și ~ (PANN).

10. [CADE] DESVĂȚA, DEZ- (-văț) vb. tr. și refl. A (se) desobicinui de o deprindere, de un învăț [învăța].

11. [DEX '98] DEZVĂȚA, dezvăț, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + [în]văța.

12. [DLRLC] DEZVĂȚA, dezvăț, vb. I. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», mai rar prin «de la») A face (pe cineva) să piardă o deprindere, un obicei (rău); a dezobișnui, a dezbăra. Aceste sînt lucruri vechi, De care sînt dezvățate acum a noastre urechi. NEGRUZZI, S. III 100. Ciobanul rîdea pe sub mustață, căci a putut de loc (= pe loc) s-o dezvețe de un obicei. ȘEZ. V 84. ◊ Refl. Bătrînul nu se putea dezvăța de viața lui obișnuită din vremea tinereții. BART, S. M. 60.

13. [Șăineanu, ed. VI] desvăț n. ceeace se desvață: învățul are și desvăț. [V. învăț].

14. [Șăineanu, ed. VI] desvățà v. a face să uite cele învățate sau o deprindere.

15. [DOOM 3] dezvăț s. n.

16. [DOOM 2] dezvăț s. n.

17. [DOOM 3] dezvăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezvăț, 2 sg. dezveți, 3 dezvață; conj. prez. 1 sg. să dezvăț, 3 să dezvețe; imper. 2 sg. afirm. dezvață

18. [DOOM 2] dezvăța (a ~) vb., ind. prez. 3 dezvață

19. [MDO] dezvăța

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro