1. [DEX '09] DEZUNI, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.
2. [MDA2] dezuni vtr [At: TDRG / Pzi: ~nesc / E: fr désunir] (Rar) 1-2 A (se) desface. 3-4 A (se) dezlipi. 5-6 A (se) separa. 7-8 A (se) învrăjbi.
3. [DLRLC] DEZUNI, dezunesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A despărți; fig. a dezbina, a învrăjbi. [Se legară] să lupte pe față și pe sub mînă împotriva dușmanilor ce ar mai voi să le strice frăția și să-i dezunească. ISPIRESCU, M. V. 47.
4. [Șăineanu, ed. VI] dezunì v. 1. a despărți ce era unit; 2. fig: a învrăjbi.
5. [MDA2] dizuni v vz dezuni
6. [CADE] * DESUNI, DEZ- (-unesc) I. vb. tr. 1 A desface unirea între două lucruri sau două persoane, a desface, a deslipi ¶ 2 A desbina, a aduce desbinare, neîntelegere: ar mai voi să le strice frăția și să-i desunească (ISP.). II. vb. refl. 1 A nu mai fi uniți, a se desface, a se deslipi ¶ 2 A se desbina, a cădea în neînțelegere [fr.].
7. [Scriban] * dezunésc v. tr. (fr. désunir). Despart, stric unirea (propriŭ și fig.).
8. [DOOM 3] dezuni (a ~) (rar) (desp. de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunesc, 3 sg. dezunește, imperf. 1 dezuneam; conj. prez. 1 sg. să dezunesc, 3 să dezunească
9. [DOOM 2] !dezuni (a ~) (rar) (de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunesc, imperf. 3 sg. dezunea; conj. prez. 3 să dezunească
10. [MDO] dezuni
11. [IVO-III] desunesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL