1. [MDA2] dezolațiune sf vz dezolație
2. [DLRLC] DEZOLAȚIUNE, dezolațiuni, s. f. (Neobișnuit) Dezolare. Mă uitam la tine și te cercetam... cu dezolațiunea cea mai sinceră. C. PETRESCU, A. R. 25.
3. [DLRM] DEZOLAȚIUNE, dezolațiuni, s. f. (Neobișnuit) Dezolare. [Pr.: -ți-u-] – Fr. désolation (lat. lit. desolatio, – onis).
4. [DN] DEZOLAȚIUNE s.f. (Rar) Dezolare. [Cf. fr. désolation, lat. desolatio].
5. [Scriban] * dezolațiune f. (lat. desolátio, -ónis). Mare devastare. Fig. Întristare extremă. – Și -áție și -áre.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL