1. [DEX '09] DEZOLARE, dezolări, s. f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Fig. Singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – V. dezola.
2. [MDA2] dezolare sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 289 / S și: (înv) deso~ / Pl: ~lări / E: dezola] 1 Pustietate. 2 (Fig; rar) Loc pustiu Si: (înv) dezolație (2). 3 Deprimare.
3. [CADE] * DEZOLARE sf. Faptul de a (se) dezola; întristare adîncă.
4. [DEX '98] DEZOLARE, dezolări, s. f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Fig. Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – V. dezola.
5. [DLRLC] DEZOLARE s. f. 1. Mîhnire adîncă, tristețe, jale. De n-ar fi fost măcar atîta soare Și-atîta dezolare La fiecare poartă. D. BOTEZ, P. O. 172. Și mi-e inima, zadarnic, de răstriște încercată: Pentru veci sub dezolare nu se poate mormînta. MACEDONSKI, O. I 31. 2. Fig. Pustiu, pustietate, singurătate tristă și apăsătoare. Se află printre aceste văi unele cărora furtunile le-au smuls pădurile de brazi, lăsîndu-le pustii și stranii, în marea lor dezolare. BOGZA, C. O. 96. [Cîrciumile] aveau un aer de părăsire și dezolare. SADOVEANU, B. 162. Ce sinistră evocare a naturii! Castelul pe stînca colțuroasă... fulgerele dese și tăcute luminînd dezolarea naturii. GHEREA, ST. CR. III 298.
6. [DN] DEZOLARE s.f. 1. Tristețe, jale, mîhnire adîncă; dezolațiune. 2. (Fig.) Singurătate tristă și apăsătoare; pustiu. [< dezola].
7. [MDN '00] DEZOLARE s. f. 1. tristețe, jale, mâhnire adâncă. 2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu. (< dezola)
8. [Șăineanu, ed. VI] dezolare f. 1. devastare completă, ruină desăvârșită; 2. fig. mâhnire mare, durere adâncă.
9. [DEX '09] DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
10. [MDA2] dezola [At: NEGULICI / S și: (înv) deso~ / Pzi: ~lez / E: fr désoler, lat desolare] 1 vt (Înv, d. localități, regiuni) A pustii. 2-3 vtr (Liv) A (se) întrista profund Si: a deprima.
11. [CADE] * DEZOLA (-olez) I. vb. tr. 1 A pustii, a prăpădi ¶ 2 A pricinui o mare întristare. II. vb. refl. A se întrista foarte mult [fr.].
12. [CADE] * DEZOLAT adj. 1 p. DEZOLA ¶ 2 Foarte întristat: melancolia unui negustor care n’are mușterii și stă ~ în ușa prăvăliei (VLAH.).
13. [DEX '98] DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
14. [DLRLC] DEZOLA, dezolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A întrista, a mîhni; a descuraja.
15. [DN] DEZOLA vb. I. tr. A mîhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].
16. [MDN '00] DEZOLA vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)
17. [Șăineanu, ed. VI] dezolà v. 1. a devasta cu totul; 2. fig. a cauza o mare întristare; 3. a se mâhni adânc.
18. [Scriban] * dezolațiune f. (lat. desolátio, -ónis). Mare devastare. Fig. Întristare extremă. – Și -áție și -áre.
19. [Scriban] * dezoléz v. tr. (lat. desólo, -soláre, a devasta de tot, d. solare, a devasta [d. solus, singur]. V. solitar). Devastez grozav. Fig. Întristez adînc.
20. [DOOM 3] dezolare s. f., g.-d. art. dezolării; pl. dezolări
21. [DOOM 2] dezolare s. f., g.-d. art. dezolării; pl. dezolări
22. [DOOM 3] dezola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezolez, 3 dezolează; conj. prez. 1 sg. să dezolez, 3 să dezoleze
23. [DOOM 2] dezola (a ~) vb., ind. prez. 3 dezolează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL