1. [DEX '09] DEZNODARE, deznodări, s. f. Acțiunea de a deznoda și rezultatul ei. – V. deznoda.
2. [MDA2] deznodare sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 22/2 / S și: (înv) desn~ / Pl: ~dări / E: deznoda] 1 Desfacere a unui nod Si: deznodat1 (1), (rar) deznodământ (1). 2 Dezlegare a unui obiect Si: deznodat1 (2). 3 (Reg) Desfacere a unei vrăji Si: deznodat1 (3). 4 Descifrare. 5 Clarificare a unei situații încurcate, a unui conflict Si: deznodat1 (5). 6 (Pop) Bătaie. 7 (Pop) Extenuare din cauza unor munci grele Si: deznodat1 (7). 8 (Reg) Îndreptare a roților căruței în direcția normală Si: deznodat1 (8). 9 (Reg) Dezmorțire. 10 (Reg) Răsărire. 11 (Îvp; îs) ~a vintrelui Dizenterie.
3. [DLRLC] DEZNODARE, deznodări, s. f. Acțiunea de a (se) deznoda; dezlegare, descurcare. Complicatele înnodări și deznodări de ițe politice. C. PETRESCU, C. V. 178. ♦ Fig. Limpezire, clarificare. Deznodarea soartei mele este tot în mîna sa! MACEDONSKI, O. I 9.
4. [DEX '09] DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. A desface un nod ori o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦ Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict. 2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. – Pref. dez- + [în]noda.
5. [MDA2] deznoda [At: ANON. CAR. / S și: (înv) desn~ / Pzi: deznod / E: dez- + (în)noda] 1 vt A desface un nod. 2 vt A dezlega un obiect. 3 vt (Reg; îe) Cum înnozi așa deznozi Dacă greșești, trebuie să repari singur greșeala. 4 vt (Îlv) A ~ punga (sau băierile pungii) A face o cheltuială. 5 vr (Reg; d. vrăji) A se desface. 6 vt (Înv) A descifra. 7 vt (Fig) A clarifica o situație încurcată, un conflict. 8 vt (Pop; șîe a ~ în sau de bătaie) A bate foarte rău. 9 vr (Pop; d. oameni) A se extenua din cauza unor munci grele. 10 vt (Reg; c.i. căruța) A îndrepta roțile în direcția normală. 11 vr (Reg; d. oameni) A se dezmorți. 12 vr (Reg; d. grâu) A răsări.
6. [MDA2] diznodare sf vz deznodare
7. [CADE] DESNODA, DEZ- (-nod) I. vb. tr. 1 A desface un nod: desnodînd nodurile de la pînză, se desnoadă cununia (VOR.) ¶ 2 F A desface membrele corpului din încheieturi: îi chinuiește, bătîndu-i, pînă-i desnoadă (ISP.) ¶ 3 Ⓕ 🎭 A născoci evenimentul cu care se va termina o piesă de teatru. II. vb. refl. A se desface nodul: ce nod cu gura se înnoadă și cu mîna nu se desnoadă? (GOR.), ghicitoarea despre „cununie” [înnoda].
8. [DEX '98] DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. A face să nu mai fie înnodat, a desface un nod, o ață, o sfoară etc. fixate printr-un nod sau, p. ext. a desface obiectul legat în acest fel. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate banii, a da banii; a face o cheltuială. ♦ Fig. A clarifica, a soluționa o situație încurcată, un conflict. 2. Fig. A deșela, a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea grele. – Dez- + [în]noda.
9. [DLRLC] DEZNODA, deznod, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică nodul, sau ața, sfoara fixate printr-un nod sau, p. ext., obiectul legat în acest fel) A face să nu mai fie înnodat, a desface. V. dezlega. Deznoadă șiretul de la gheată. ◊ Fig. Mi-era rușine de risipa gîndurilor mele, de simțimintele care mă slăbeau și mă deznodau, ca pe o cosiță molatecă... în bătaia vîntului! GALACTION, O. I 353. (Refl.) Varsănufie... s-a uitat la apele care se deznodau sub punte. GALACTION, O. I 205. ◊ Expr. A deznoda punga (sau băierile pungii) = a scoate bani, a da bani. Deznoadă-ți punga, zgîrcitule. ALECSANDRI, T. 1546. ◊ Refl. pas. Ce nod cu gura se înnoadă Și cu mîni nu se deznoadă? (Cununia). GOROVEI, C. 121. ♦ Fig. (Cu privire la o situație încurcată, un conflict) A limpezi, a clarifica, a soluționa. Știu orice pricină s-o-nnod și s-o deznod. ALECSANDRI, T. 257. 2. Fig. A deșela (prin poveri prea grele sau prin bătaie). Fiece palmă de loc Te deznoadă de mijloc Și la fiecare pas Curg șiroaie pe obraz. DEȘLIU, M. 64. Al dracului, să pun acu mîna pe el și să-l deznod. PREDA, Î. 18. După ce te deznoda soldatul, venea cu duhul bunătății notarul. PAS, L. I 273.
10. [Șăineanu, ed. VI] desnodà v. 1. a desface nodul: desnoadă-ți punga, sgârcitule! AL.; 2. fig. a descurca o intrigă, a termina o piesă de teatru.
11. [Scriban] deznód, a -á v. tr. (compus ca și înod; it. disnodare, pv. desnozar, fr. dénouer, cat. desnuar). Desfac nodu. Fig. Termin, descurc (o intrigă, o pĭesă de teatru).
12. [DOOM 3] deznodare s. f., g.-d. art. deznodării; pl. deznodări
13. [DOOM 2] deznodare s. f., g.-d. art. deznodării; pl. deznodări
14. [DOOM 3] deznoda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deznod, 2 sg. deznozi, 3 deznoadă; conj. prez. 1 sg. să deznod, 3 să deznoade; imper. 2 sg. afirm. deznoadă
15. [DOOM 2] deznoda (a ~) vb., ind. prez. 3 deznoadă
16. [MDO] deznoda
17. [IVO-III] desnod.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL