1. [DEX '09] DEZNĂDĂJDUI, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Pref. dez- + nădăjdui.
2. [MDA2] deznădăjdui [At: IST. Ț. R. 34 / V: (înv) ~dejd~, den~, dăz~[1] / S și: desn~ / Pzi: ~esc; Mp: 6 (îvr) ~isă / E: dez- + nădăjdui] 1-2 vir (Îoc nădăjdui, spera) A-și pierde orice speranță (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații) Si: a se descuraja, a despera. 3 vtf A face să-și piardă orice speranță, a duce la disperare.
3. [DEX '98] DEZNĂDĂJDUI, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Dez- + nădăjdui.
4. [DLRLC] DEZNĂDĂJDUI, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. A pierde orice nădejde, a despera. Acum începu a deznădăjdui, nici nu mai gîndea să meargă acasă la frații lui, după ce prăpădise și darurile lor și al lui. RETEGANUL, P. II 77. ◊ Refl. (Învechit) Mai că-mi vine a mă deznădăjdui de dragostea părintească ce mi-ai arătat și a crede că ea nu este decît o mască pentru ochii oamenilor. KOGĂLNICEANU, S. 193. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A aduce la deznădejde. Arată-i [lui vodă] că prin asemine măsuri își deznădăjduiește singur norodul. KOGĂLNICEANU, S. 193.
5. [MDA2] denădăjdui vr vz deznădăjdui
6. [MDA2] deznădejdui vir vz deznădăjdui
7. [CADE] DESNĂDĂJDUI, DEZ- (-duesc) vb. refl. A pierde toată nădejdea, a despera: nu te ~, dragul moașei, îi zise bătrîna (ISP.) [d e s -+ nădăjdui].
8. [Șăineanu, ed. VI] desnădăjduì v. a pierde orice nădejde, a despera.
9. [Scriban] deznădăjduĭésc v. intr. (d. nădăjduĭesc). Desper, perd, nădejdea: am deznădăjduit de soarta luĭ. V. tr. Aduc la desperare. V. refl. (ca și v. intr.) Desper: nu deznădăjdui!
10. [DOOM 3] deznădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiesc, 3 sg. deznădăjduiește, imperf. 1 deznădăjduiam; conj. prez. 1 sg. să deznădăjduiesc, 3 să deznădăjduiască
11. [DOOM 2] deznădăjdui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiesc, imperf. 3 sg. deznădăjduia; conj. prez. 3 să deznădăjduiască
12. [MDO] deznădăjdui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiesc, conj. deznădăjduiască)
13. [IVO-III] desnădăjduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL