1. [DEX '09] DEZLÂNAT, -Ă, dezlânați, -te, adj. 1. (Rar) Destrămat, rărit. 2. Fig. Care este fără șir, fără logică; prolix. – V. dezlâna.
2. [MDA2] dezlânat2, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / S și: (înv) desl~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezlâna] 1 (D. fire toarse) Care a pierdut aspectul răsucit Si: desrăsucit. 2 Scămoșat. 3 (Pex; d. țesături sau d. obiecte confecționate din țesături) Cu firele scămoșate și rupte Si: destrămat, rărit, uzat. 4 (Fig; d. gândire, vorbire, scriere, stil etc.) Lipsit de coerență Si: incoerent, prolix, vag.
3. [MDA2] dezlânat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezlâna] 1-2 Dezlânare (1-2). 3 Scămoșare. 4-5 Dezlânare (4-5).
4. [DEX '09] DEZLÂNA, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Pref. dez- + lână.
5. [MDA2] dezlâna [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) ~lina / S și: (înv) desl~ / Pzi: ~nez / E: dez- + lână] 1 vr (D. mănunchiuri de fibre textile) A se răsfira. 2-3 vtr (D. fire toarse) A(-și) pierde aspectul răsucit Si: a se desrăsuci, a se scămoșa. 4 vr (Pex; d. țesături sau d. obiecte confecționate) A se rări (prin scămoșarea și ruperea firelor) Si: a se destrăma, a se uza, a se strica. 5 (Fig; d. stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de coerență.
6. [MDA2] dezlina v vz dezlâna
7. [DEX '98] DEZLÂNA, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Dez- + lână.
8. [DLRLC] DEZLÎNA, dezlînez, vb. I. Refl. (Despre un fir de lînă răsucită) A-și pierde răsuceala, a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări psihice) A deveni neprecis, fără contur; a se împrăștia. Cele mai scumpe simțiri se dezlînau. La TDRG.
9. [DLRLC] DEZLÎNAT, -Ă, dezlînați, -te, adj. 1. (Despre fire toarse; p. ext., rar, despre obiecte confecționate din fire toarse) Destrămat, rărit. Cu pantaloni dezlînați și roși. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Ceața a început să năvălească în oraș. La început a mers pe jos, dezlînată, ca fantomele unei turme de oi. BOGZA, V. J. 39. 2. Fig. (Despre formulări ale gîndirii omenești) Fără șir, fără logică, lipsit de precizie sau de concizie, prolix. Versuri dezlînate. Discurs dezlînat. ▭ Nu vei găsi... în paginile nuvelelor... cuvinte inutile, imagini deplasate, episoade dezlînate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 2/5. ◊ (Adverbial) Explică dezlînat, jenat că insistă. CAMIL PETRESCU, T. II 145. O luă... pe jos, încet, cu ocoluri vădite, vorbind numai ea, descusut și dezlînat, sărind de la una la alta, încurcîndu-le pe toate. M. I. CARAGIALE, C. 137.
10. [Șăineanu, ed. VI] deslânat a. destrămat (și fig.).
11. [Scriban] deslînéz v. tr. (d. lînă). Destram. Fig. Descompun, analizez. Ață deslînată, ață scămoșată, cu ițele nerăsucite. Fib. Versurĭ deslînate, fără coeziune, greoaĭe, Proaste. – Și dezl-.
12. [Scriban] dezlînéz V. deslînez.
13. [DOOM 3] dezlâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se dezlânează, imperf. 3 pl. se dezlânau; conj. prez. 3 să se dezlâneze; ger. dezlânându-se
14. [DOOM 2] !dezlâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se dezlânează
15. [MDO] dezlîna
16. [IVO-III] deslânez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL