1. [DEX '09] DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.
2. [MDA2] dezinvoltură [At: RUSSO, S. 28 / V: (îvr) dezân~ (S și: desân~), diz~ (S și: disi~) / S și: (înv) desi~ / Pl: ~ri / E: fr désinvolture] (Liv) 1 Acțiune (sau gest, mișcare, ținută etc.) naturală Si: degajare, (rar) natural, naturalețe, (înv) naturalitate, (liv) nonșalanță, simplitate, spontaneitate. 2 (Pex; prt) Îndrăzneală.
3. [DEX '98] DEZINVOLTURĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.
4. [DLRLC] DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltură (NEGRUZZI, S. I 44) s. f.
5. [DN] DEZINVOLTURĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].
6. [MDN '00] DEZINVOLTURĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)
7. [Șăineanu, ed. VI] dezinvoltură f. turnură plină de grație.
8. [Scriban] * dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci [lat. vólvere, a întoarce]. V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.
9. [MDA2] dezânvoltură sf vz dezinvoltură
10. [MDA2] dizinvoltură sf vz dezinvoltură
11. [DLRLC] DIZINVOLTURĂ s. f. v. desinvoltură.
12. [DLRM] DIZINVOLTURĂ s. f. v. dezinvoltură.
13. [DOOM 3] dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii
14. [DOOM 2] !dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii
15. [MDO] dezinvoltură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL