1. [DEX '09] DEZINHIBARE, dezinhibări, s. f. Acțiunea de a (se) dezinhiba. – V. dezinhiba.
2. [MDA2] dezinhibare sf [At: DEX / Pl: ~bări / E: dezinhiba] Ieșire din starea de inhibiție. Si: dezinhibiție.
3. [DCR2] dezinhibare s. f. (livr.) Lipsă de inhibiție, de prejudecată ◊ „Oricum, e o lucrare care impune prin seriozitate, competență, ingeniozitate și e demnă de subliniat dezinhibarea față de vreo prejudecată literară curentă în ce privește limba.” R.lit. 14 I 71 p. 22 (din dez- + inhibare)
4. [DEX '09] DEZINHIBA, dezinhib, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Pref. dez- + inhiba.
5. [MDA2] dezinhiba vtr [At: DEX / Pzi: dezinhib / E: dez- + inhiba] 1-2 A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție.
6. [DEX '98] DEZINHIBA, dezinhib, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Dez- + inhiba.
7. [MDN '00] DEZINHIBA vb. tr., refl. a(-și) înlătura starea de inhibiție. (< dez- + inhiba)
8. [DOOM 3] dezinhiba (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 1 sg. dezinhib, 3 dezinhibă; conj. prez. 1 sg. să dezinhib, 3 să dezinhibe
9. [DOOM 2] *dezinhiba (a ~) (de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezinhibă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL