1. [DEX '09] DEZINCRIMINARE, dezincriminări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a dezincrimina. – V. dezincrimina.
2. [MDA2] dezincriminare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: dezincrimina] (Jur) Scoatere de sub incriminare Si: disculpare.
3. [DCR2] dezincriminare s. f. (jur.) Scoatere de sub acuzare ◊ „[...] au considerat prin mai toate luările de poziție că relațiile sexuale între persoane de același sex nu trebuie încurajate prin dezincriminarea lor.” R.l. 26 X 94 p. 9 (cf. engl. decriminalization; BD 1970)
4. [DEX '09] DEZINCRIMINA, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Pref. dez- + incrimina.
5. [MDA2] dezincrimina vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: dez- + incrimina] (Jur) A scoate de sub incriminare Si: a disculpa.
6. [DEX '98] DEZINCRIMINA, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Dez- + incrimina.
7. [MDN '00] DEZINCRIMINA vb. tr. a abroga o dispoziție incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)
8. [DOOM 3] dezincrimina (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 1 sg. dezincriminez, 3 dezincriminează; conj. prez. 1 sg. să dezincriminez, 3 să dezincrimineze
9. [DOOM 2] *dezincrimina (a ~) (de-zin-cri-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezincriminează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL