1. [DEX '09] DEZILUZIONA, deziluzionez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. désillusionner.
2. [MDA2] deziluziona vtr [At: FILIMON, O. II, 341 / V: (îvr) ~iuna (S și: desilusiuna) / S și: desilusi~, desi~ / P: ~zi-o~ / Pzi: ~nez / E: fr désillusionner] 1 A face să-și piardă iluziile. 2 A produce (cuiva) o deziluzie Si: a dezamăgi, a decepționa, (fam) a dezumfla.
3. [DLRLC] DEZILUZIONA, deziluzionez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie; a face (pe cineva) să-și piardă iluziile; a decepționa, a dezamăgi. Maro însă din prima zi îi deziluzionase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 65. – Pronunțat: -zi-o-.
4. [DN] DEZILUZIONA vb. I. tr. A înșela iluziile cuiva; a dezamăgi. [Pron. -zi-o-. / < fr. désillusionner].
5. [MDN '00] DEZILUZIONA vb. tr. a face pe cineva să-și piardă iluziile; a dezamăgi, a decepționa. (< fr. désillusionner)
6. [Șăineanu, ed. VI] deziluzionà v. a face să înceteze iluziunile.
7. [MDA2] deziluziuna v vz deziluziona
8. [CADE] * DESILUZIONA, DEZ- (-onez) vb. tr. A face să-și piardă iluziile, a desamăgi [fr.].
9. [Scriban] * deziluzionéz v. tr. (fr. désillusionner). Scot din iluziune, fac să se vadă că e maĭ pe jos de iluziune. V. dezamăgesc.
10. [DOOM 3] deziluziona (a ~) (desp. de-zi-, -zi-o-/dez-i-) vb., ind. prez. 1 sg. deziluzionez, 3 deziluzionează; conj. prez. 1 sg. să deziluzionez, 3 să deziluzioneze
11. [DOOM 2] !deziluziona (a ~) (de-zi-, -zi-o-/dez-i-) vb., ind. prez. 3 deziluzionează
12. [IVO-III] desiluzionez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL