1. [DEX '09] DEZGOLIRE, dezgoliri, s. f. Faptul de a (se) dezgoli. – V. dezgoli.
2. [MDA2] dezgolire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: dezgoli] 1 Golire. 2 Descoperire a trupului sau a unei părți a lui Si: dezbrăcare, despuiere.
3. [DLRLC] DEZGOLIRE, dezgoliri, s. f. Faptul de a (se) dezgoli; despuiere.
4. [DEX '09] DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Pref. dez- + goli.
5. [MDA2] dezgoli [At: (a. 1642), ap. TDRG / Pzi: ~lesc / E: dez- + goli] 1 vt A lăsa gol. 2-3 vtr A-și descoperi trupul sau o parte a lui Si: a (se) dezbrăca, a (se) despuia.
6. [CADE] DESGOLI, DEZ- (-olesc) I. vb. tr. 1 A lăsa gol, despuiat, descoperit: pleșuvul îl ridică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul (EMIN.); Ⓕ: l-au desgolit de cinstea și slava preoției (PRV.-MB.). II. vb. tr. A rămînea gol, despuiat [des-+goli].
7. [DEX '98] DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.
8. [DLRLC] DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a descoperi, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Refl. Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. (Fig.) Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.
9. [Șăineanu, ed. VI] desgolì v. a lăsa gol, a descoperi.
10. [Scriban] dezgolésc v. tr. (amestec din golesc, dezgovesc și dezvălesc). Dezvălesc, descoper: cu peptu dezgolit (saŭ, maĭ simplu și maĭ frumos, cu peptu gol).
11. [DOOM 3] dezgolire s. f., g.-d. art. dezgolirii; pl. dezgoliri
12. [DOOM 2] dezgolire s. f., g.-d. art. dezgolirii; pl. dezgoliri
13. [DOOM 3] dezgoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolesc, 3 sg. dezgolește, imperf. 1 dezgoleam; conj. prez. 1 sg. să dezgolesc, 3 să dezgolească
14. [DOOM 2] dezgoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolesc, imperf. 3 sg. dezgolea; conj. prez. 3 să dezgolească
15. [MDO] dezgoli
16. [IVO-III] desgolesc, -leam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL