1. [DEX '09] DEZGHEȚARE, dezghețări, s. f. Acțiunea de a (se) dezgheța. – V. dezgheța.
2. [MDA2] dezghețare sf [At: DEX / Pl: ~țări / E: dezgheța] 1 Redevenire la starea lichidă. 2 Înmuiere la căldură a unor corpuri umede înghețate. 3 Încălzire a unor ființe înghețate, care se dezmorțesc. 4 (Fig) Pierdere a sfielii, a stângăciei, a neîndemânării.
3. [DEX '98] DEZGHEȚARE, dezghețări, s. f. Acțiunea de a dezgheța. – V. dezgheța.
4. [DEX '09] DEZGHEȚA, dezgheț, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide înghețate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). ◊ Tranz. Căldura a dezghețat râul. ♦ (Despre ființe înghețate) A se dezmorți; a se încălzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea; a deveni vioi, îndrăzneț, priceput. – Lat. disglaciare.
5. [MDA2] dăjghița v vz dezgheța
6. [MDA2] dăzgheța v vz dezgheța
7. [MDA2] dejgheța v vz dezgheța
8. [MDA2] deșgheța v vz dezgheța
9. [MDA2] dezgheța vr [At: (a. 1620), ap. TDRG / Pzi: dezgheț / E: ml disglaciare] 1 (D. lichide înghețate) A redeveni lichid. 2 (D. corpuri umede înghețate) A se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conțin). 3 (D. ființe înghețate) A se încălzi, dezmorțindu-se. 4 (Fig; d. oameni) A-și pierde sfiala, stângăcia, neîndemânarea.
10. [MDA2] diajgheța v vz dezgheța
11. [MDA2] dizghieța v vz dezgheța
12. [CADE] DESGHEȚA, DEZ-, ❍ DEJ- (-gheț) I. vb. tr. A face să se topească ghiața. II. vb. refl. 1 A se topi ghiața, a înceta de a mai fi înghețat ¶ 2 A se împuțina gerul, frigul ¶ 3 Ⓕ A-și pierde sfiala, neîndemnarea [lat. dĭsglaciare].
13. [DLRLC] DEZGHEȚA, dezgheț, vb. I. Refl. 1. (Despre apă sau alte lichide înghețate) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi înghețat; (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) a se muia la căldură; (despre oameni) a se dezmorți, a se încălzi. De-o săptămînă cîmpul s-a dezghețat. C. PETRESCU, S. 55. ◊ Tranz. Fig. Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. EMINESCU, O. I 162. (Absol.) Dar lumina dreptății a sporit înmiit Și sporește într-una și trezește la viață, Și oriunde pătrunde, limpezește, dezgheață. DEȘLIU, G. 56. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde sfiala, neîndemînarea; a deveni vioi, priceput, îndrăzneț. Cele mai multe porneau să meargă la lucru, la tipografie, la fabrică... Acolo fetele se dezghețau. PAS, Z. I 221.
14. [Șăineanu, ed. VI] desghețà v. a înceta de a mai fi înghețat.
15. [Scriban] 2) dezghéț v. tr. (ca și îngheț). Liberez de gheață: căldura dezgheață pămîntu. Liberez de frig: mĭ-am dezghețat mînile ținîndu-le în buzunar.
16. [DOOM 3] dezghețare s. f., g.-d. art. dezghețării; pl. dezghețări
17. [DOOM 2] *dezghețare s. f., g.-d. art. dezghețării; pl. dezghețări
18. [DOOM 3] dezgheța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezgheț, 3 dezgheață; conj. prez. 1 sg. să dezgheț, 3 să dezghețe; imper. 2 sg. afirm. dezgheață
19. [DOOM 2] dezgheța (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgheață; conj. prez. 3 să dezghețe
20. [IVO-III] desgheț, -ghiață 3, -ghețe 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL