1. [MDA2] dezerțiune sf [At: DN2 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr désertion] (Frm) 1-3 Dezertare (1-3).
2. [DLRLC] DEZERȚIUNE, dezerțiuni, s. f. (Franțuzism rar) Dezertare. Nu este oare mai probabil că, în fața dezerțiunii guvernului și a întregei armate... de la postul lor, spre a fugi peste hotare, acele puteri vor veni să facă împărțirea unei țări ce s-ar fi arătat incapabilă de a-și aparține sieși? ODOBESCU, S. III 411. – Pronunțat: -ți-u-.
3. [DN] DEZERȚIUNE s.f. Dezertare. [Pron. -ți-u-. / < fr. désertion].
4. [MDN '00] DEZERȚIUNE s. f. dezertare. (< fr. désertion)
5. [Scriban] * dezerțiúne f. (lat. desértio, -ónis, d. desertus. V. deșert). Acțiunea de a dezerta.
6. [DOOM 3] dezerțiune (livr.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. dezerțiunii; pl. dezerțiuni
7. [DOOM 2] dezerțiune (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. dezerțiunii; pl. dezerțiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL