1. [DEX '09] DEZDOI, dezdoi, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Pref. dez- + [în]doi.
2. [MDA2] desdoi v vz dezdoi
3. [MDA2] dezdoi [At: DEX / Pzi: dezdoi și ~esc / E: dez- + (în)doi] 1 vt A desface un lucru îndoit. 2 vr A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit) Si: a se destinde, a se îndrepta.
4. [CADE] DESDOI, DEZDOI (-doi) vb. tr. A desface un lucru îndoit [îndoi].
5. [DEX '98] DEZDOI, dezdoi, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Dez- + [în]doi.
6. [DLRLC] DEZDOI, dezdoi și dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o țesătură, o hîrtie sau alt lucru îndoit; a întinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau mlădioase, despre trup, brațe etc.) A reveni în poziție dreaptă (după ce a fost îndoit), a se îndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ◊ Tranz. Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [Mîna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.
7. [Șăineanu, ed. VI] desdoì v. a desface un lucru îndoit: a-și desdoi mâna.
8. [Scriban] dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.
9. [DOOM 3] dezdoi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdoi, 3 dezdoaie, imperf. 1 dezdoiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să dezdoi, 3 să dezdoaie; imper. 2 sg. afirm. dezdoaie
10. [DOOM 2] dezdoi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdoi, 3 dezdoaie, imperf. 3 sg. dezdoia; conj. prez. 3 să dezdoaie
11. [MDO] dezdoi
12. [IVO-III] desdoiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL