1. [MDA2] dezbrăcător, ~oare smf, a [At: BELDIMAN, E. 79/36 / S și: (înv) desb~ / P și: (înv) desb~ / Pl: ~i, ~oare / E: dezbrăca + -ător] (Înv) 1-2 (Persoană) care scoate hainele cuiva. 3-4 (Fig) (Persoană) care jefuiește. 5-6 (Persoană) care ruinează pe cineva.
2. [DLRLC] DEZBRĂCĂTOR, -OARE, dezbrăcători, -oare, adj. (Rar) Care dezbracă; fig. care despoaie, sărăcește, ruinează. Nu e de cuviința unui om căsătorit a lăuda astă dezbrăcătoare și ruinoasă patimă. NEGRUZZI, S. I 74.
3. [DLRM] DEZBRĂCĂTOR, -OARE, dezbrăcători, -oare, adj. (Rar) Care dezbracă; fig. care despoaie, sărăcește, ruinează, jefuiește. – Din dezbrăca + suf. -(ă)tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL