1. [MDA2] dezblehuiat, ~ă [At: CONTEMPORANUL V, 523 / V: (îrg) ~it, ~iet / P: ~u-iat / S și: (înv) desb~ (P: (îrg) desb~) / Pl: ~ați, ~e / E: dezblehuia] (Reg) 1 Care este descheiat la haine. 2 Care este dezbrăcat de tot. 3 Care are părul desfăcut. 4 (D. căruțe) Care a pierdut armătura de fier Cf dezblehuia (5). 5 (Pex) Care a ieșit din uz.
2. [Scriban] dezblehuĭát, -ă V. zblehuĭat.
3. [MDA2] dezblehuiet, ~ă a vz dezblehuiat
4. [MDA2] dezblehuit, ~ă a vz dezblehuiat
5. [MDA2] dizblehuet, ~ă a vz dezblehuit
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL